Mi-e dor de-o căruță cu mere,
Să le dau drumul la vale,
Și să mă pierd admirând
Cum tresaltă ca sâni de feciore.
Mi-e poftă să scutur gutuile
Și lupii să se-audă departe,
Seara să adormim lângă foc
Și să mă-ntrebi ce scrie în carte.
Eu nu mai știu de mult a citi
Ochii tăi îmi sunt desfătare,
Mai știi când pândeam împreună
Să se răstoarne Carul cel Mare?
Cădea câte-o stea sau doar strălucea
Tu îți puneai dorințe în gând
Eu zâmbeam galeș de așa naivitate
Și nu-mi păsa cine vine la rând.
Mi-e dor de ziua de azi și de ieri
În care mă-ntrebi de-ți mai scriu
O, da, chiar acuma caut o rimă,
Și plănuiesc să reînviu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu