”Este un ciudat capriciu al plăsmuitorului suprem de a fi împerecheat într-o zi temperamentul unui artist cu spiritul unui comis-voiajor. Balzac a fost vulgar şi pătrunzător, grosolan şi subtil, plin de prejudecăţi prosteşti şi, pe neaşteptate, nespus de clarvăzător şi de profund. Platitudinea lui stîrneşte uimire, ca şi imaginaţia lui. Are intuiţii de geniu şi reflecţii de imbecil. E un haos şi o problemă. Să încercăm să-1 descifrăm.
Omul era vulgar, greoi ca înfăţişare, bondoc, cu o voce groasă şi gesturi violente. N-avea pic de haz. Glumele lui erau obscene şi grosolane. Dar în conversaţiile puse în gura oamenilor de spirit creaţi de el (Iluzii pierdute) este admirabil.”
Emile Faguet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu