E întunerec
Să-l alungi cu barosul,
Sau cum s-ar zice în Europa apusă
Să nu-ți bați copiii, dar să dai drepturi
Pedofililor să înfieze prunci.
Iar eu mă gândesc la floarea de cireș.
E ceață
De se confundă în mințile sorboniștilor
Cifrele șase șase șase cu barbutul
(Că au totdeauna un as pe mânecă:
Ei sunt când marxiști, când ușor antimarxiști)
Și, chiar mai grav, dansează pe șapte șapte șapte.
Iar eu mă gândesc la floarea de cireș.
E tristețe
Cât să inunzi Carpatul,
Frații înfig cuțitul pe la spate,
Dascălii necinstesc ucenicii,
Copiii sar la gâtul mamelor
Nu după lapte de țâță,
Ci în căutare de sânge.
Iar eu mă gândesc la floarea de cireș.
Ce floare, ce floare de cireș, domnule:
E gheață la mal, e gheață în vii,
E gheață-n sahara, e gheață la poli,
E gheață pe cruce, e gheață în pat.
E gheață, dar eu cu floarea de cireș
Lipită de ultima pagină
Am să închid cartea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu