Jocul mâiniilor

Voia poetul

Să sărute fiecare deget,

Dar mie, copilo,

Îmi trebuie doar unul

Care să mă cheme

Spre zările nalte.

Aud

La mijloc de ceaţă

Geamătul înăbuşit

Al iubirii răsfrânte

În razele lunii,

În nesfârşite tăceri.

În palmă e semnul discret

Al urmelor lăsate

De mângâieri neîmplinite.

Aşteaptă vara,

Când te vei juca în nisip

Te voi atinge cum vârful razelor

Mângâie genele.

Când te trezesti,

Mai priveşte o dată lumina din geam:

Toată noaptea ţi-am vegheat somnul.

Păstrează visul.