Ritmuri ancestrale

"Spuneam că orizontul spaţial al inconştientului e alcătuit din ştructuri esentiale, din tensiuni, din ritmuri, din accente. Un anume spaţiu-matrice se poate naşte şi cristaliza aproape în orice fel de peisaj. Peisajul ar juca un ro1 periferial în constitu­irea spaţiului-matrice. Avem însă de a face aci cu un fapt teoretic asupra căruia ne-am exprimat aiurea. Foarte controlabil ni se pare în orice caz altceva: în unul şi acelaşi peisaj pot să coexiste suflete fixate inconştient asupra unor spaţii-matrice cu totul diferite. Un exemplu: de vreo opt sute de ani saxonul din Ardeal, transplantat de undeva de pe malurile Rinului, îşi înalţă în peisajul ardelenesc rosturile culturale şi cetateneşti, sobre şi ca de piatră, în spiritul nealterat al spaţiului sau gotic, de ieri şi de totdeauna. Sămânţa permanentă a acestui duh, saxonul a adus-o cu sine de aiurea şi o pastrează cufundată în râul sângelui său, precum aurul miraculos în matca legendarului fluviu. Iar alături, trecând legănat cu turmele pe lângă înaltele şi negrele turnuri şi cetăţi care vorbesc despre un alt destin, ciobanul valah îşi slăveşte din fluier, suind şi coborând, spaţiul său, care e numai al său. Sunt două feluri de oameni, care trăiesc, în acelaşi peisaj, dar în spaţii diferite."[1]

---

[1] Blaga, Lucian, “Apriorism românesc”, in Spaţiul mioritic, Bucureşti, ELU,[1936]1969,  p.129.