Certuri cu Luna

Toată noaptea ţi-ai făcut de cap

Prefăcându-te că nu-ţi pasă

Cum promite copilul că fi-va cuminte

Dacă iese mama o clipă din casă.

Mai făcusei ocol şi-altădată,

Înceată, zâmbind cu dinţii de lapte,

Acum erai rotundă ca stropul de ploaie

Dar îţi simţeam cald sărutul cu şoapte.

Îmi tot spuneai să nu-mi pese

Că-i scoţi şi pe alţii din minţi

Şi că nu e important că vei creşte

Ştiam de la-nceput că tu minţi.

Bine am zis, minte-mă. Dar coboră

Şi sărută-mi fruntea fierbinte ca plita

Şi-oi uita de aventuri de anţărţ

Iar amanţii praf ţi-i voi face cu flinta.

Pănă să declanşez varii războaie

Te-ai schimbat şi-ai devenit şi mai vie

Dar tot credeam că e vis sau şuială

Până m-ai sărutat pe bărbie.

Spre dimineaţă eram tot singur,

Şi te blestemam să ai buze răscoapte,

M-am oprit când mi-ai şoptit la ureche:

Stai liniştit, că revin şi la noapte