Constat că sunt un
fel de Ion
Anapoda,
Deşi bunul meu tată
Era de-a curmezişul
doar
Când era regimul
strâmb
Minţind că e tras
cu rigla
Sau firul de plumb
(Era de plumb,
De ocnă,
De nebunie,
De pierderea firii
Şi pierderea
credinţei.
Era anus contra
naturii
Şi nici capul nu
era mai mult
Decât o poşircă
numită vodcă).
Seamăn cu Sfântul
Petru
Înainte de a fi
devenit sfânt:
Bătrân fiind
Mă port precum
copiii
Şi prost fiind
Mă port ca
deştepţii.
Dar eu nu trăiesc
dileme
Să aleg răul cel
mai mic
Din două barosane,
Barose,
Băloase,
Oase,
Ploioase,
Mincinoase.
Eu sunt
binecuvântat zilnic
Cu minimul două
daruri cereşti
Şi nici nu-mi cere
să aleg:
Sunt ambele
înăuntul
Lăuntrului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu