Visez la o scorbură
de copac
În care să-mi fac rotund
cuib,
Să aud acorduri de
liră spre seară
Când se prelinge
vântul în văi şi pe ape.
Frunzele ar fi
infinitele clape
Ale pianului din
lemn demodat,
Dealurile ar
suna grav bemolul,
Munţii ar duce spre
cer gravii soli.
Vor veni caprele să-şi
înveţe iezii
Dansul în doi, şi
trânta în şagă,
Cum eu îţi spuneam
pe-nserat
Că nu eşti
frumoasă, doar caldă.
Soarele ar pătrunde
prin scoarţă
Ca luminile ce se
scurg în adânc,
Poveştile vor trece
din gură în gură
Cum petrec sticlele
de-alcool cosaşii în crâng.
M-aş duce de-acum să
pun semn
Unui stejar care
n-a uitat paşii
Unui voievod
basarab, trist ca cenuşa
Când vorbea unui
fiu dus de mult.
Dar mai am de stat
la răscruce
Să aştept îngerul
îmbrăcată în albă cămaşă
Ne-am dat întânire
de mult şi visă mi-a scris
Să nu mă grăbesc, să-mi
caut de treabă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu