Ce înţeleaptă ai devenit,
Şi cum îţi curg
cuvintele
Bătrânii ar putea
să le-asculte
Şi să rostească: repetă-le.
Chiar eu, care-am auzit
oratori
Meşteri şi-n gând, nu
doar la rostire,
M-am mirat ce
iute-ai crescut
Şi ce flăcări ţâşnesc
din iubire.
În tinereţuri
vorbeşte trupul
Şi odată cu el
geamătul blând,
Când vine
echinocţiul din mart
Nici păsării nu-i
trebuie gând
Ciripeşte strânsura
de-o viaţă
Dreptul la a arăta
că există.
La tine, prinţesă, chemarea
e pură,
Neîntinată de
pagina tristă.
Încât mă întreb
cine-ţi fu dascăl
Şi cine sau ce cândva o să-ţi deie
Şi altă povaţă la
fel de aleasă.
Tu râzi şi clipeşti:
sunt femeie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu