E
iarnă şi ne dăm seama
In
suflet, pe stradă e totul îngheţat
Aud
cum plânge apa
Şi
vuitul zgâlţâie fereastra
Văd
cum ochii tăi
De-atâta
frig
S-au
spart.
Şi
curge lumina.
Încet
Şi
rotund.
Peste
umbra mea se întinde
Peste
gândul abia început,
Întreb
De
unde atâta căldură într-un ochi
Când
totul afară-i cuprins
De
ghiaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu