Azi noapte am găsit în grădină
Urechea lui Vincent van Gogh
N-a fost nevoie s-o spăl de sânge
Fiindcă de mult nu plângea.
Am încercat
să văd de aude
Şi zăpada
de pe munţi s-a topit,
Corbii
zburau deasupra pădurii
Şi cătau
adăpost peste lanuri.
Mi-am chemat iubita să vadă
minunea,
Doar o clipă m-am depărtat de
noroc,
La întoarcere câmpul era colorat
Soarele se oprise în loc să
admire.
Lângă o tufă de brebenei
Îmi lăsase, prieten vechi, o
scrisoare:
Era cu
heroglife sau poate cabale
Despre cum se
înclină o floare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu