Cantilenă

Nu mor prietenii

Cât ai zice vedi, veni

Şi nu mor aşe nici duşmanii,

(O ştiu de la duduia Anny,

Care-o ştia de la un turc

De felul lui deloc uituc).

Duşmanii nu se duc la timp

Fiindcă mai au ceva de limp,

Iar prietenii dispar curând

Ca să am eu pe cin-să plâng.

Arghezi fiind puţin gorjean

Voia un secol cât un an

Dar eu fiind mai de la vale

Şi-apoi fugit chiar din Bucale

Nu dau cu tivla în dovleac

Şi fac din ziuă un plin veac,

Din dimineţi fac două seri

(Cum am făcut alaltăieri

Când am dormit abia un ceas

De dragul stării la taifas).

Aşa că nu sunt trist la normă

Că nu am chef să plângă p-ormă

Nice duşmani, nice amici

Când curtea mi-e plină de nuci.

Drept care vreau să fie clar

Nu gust paharul cu amar,

Şi dacă n-am apă când plouă

Îmi prospătez faţa cu rouă.

Îmi şterg o lacrimă sărată

Ştiind că voi trăi şi-altdată.