Mama lui l-ar fi închinat zeului,
Dar nu după legea păgânilor
Care-şi ucideau fiii
Doar ca să nu le ia culcuşul
Din pat, din cort, din palat.
L-a dus la templu
Unde te poţi întâlni cu odihna,
Cu acoperişul lumii
Şi cu tronul Imperial.
Şi eu am avut o noapte
De somn amestecat cu vis
Şi trezire,
Corpul zăcea întins pe cearşaf.
Spiritul plutea ca un nor albăstrui.
Auzeam şoapta cerului
Dar nu voiam să mă trezesc
Să nu se rupă vraja.
Am un daimon în mine,
I-am spus a doua
zi lui Socrate,
Şi nu ştiu ce face cu el:
Mă vizitează fecioare în pat,
Căldări cu zgomotoase monezi
Găsesc la uşă,
Împăraţi mă vor la dreapta lor
Să le dau sfat.
Ce să fac, l-am întrebat şi pe tata,
Când mi-a vorbit de deasupra de nori.
Răspunsul lui a fost simplu ca respiraţia
Şi am tras aer în piept
Răspunzând:
Aici sunt, Domnule,
Vorbeşte, iar robul tău
Va asculta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu