Pagini

duminică, 11 noiembrie 2012

Rugă cu binecuvântări



Cum se sting flăcările,
Domnule,
Fără să bată vântul,
Fără războaie
Şi fără inundaţii,
Intocmai ca lacrima de pe obrazul
Unui copil orfan,
Cu simţuri ascuţite,
Dornic să mai simtă o clipă
Căldura izvorului.

Am văzut, domnule,
Un om căruia îi tremurau buzele de emoţie
Şi-i rămâneau lacrimile între gene
Când îţi pronunţa numele.

Dintre puţinele cuvinte
Pe care mai putea să le rostească
În drumul lin spre tine
Singurul clar
Pe care-l şi-l amintea
Era binecuvântarea.

Ştiu că i-ai dat-o mereu,
Că i-ai deschis ochii inimii
Ca să nu-l arunce în şeanţ
Neputinţa vederii.

Dă-i şi azi
Ce te-a rugat, domnule.

Şi întinde-o,
Cum ai făcut
Cu robul tău David,
Peste toată seminţia lui.

Nu ca o răsplată a cererii sale,
Cheamă îngerii să-l ducă în rai,
Îl locul de tine fixat.

El ştie preţul sângelui
Şi va zâmbi
Fiului.

Niciun comentariu: