Lumina lor rece şi clară
O ţineam în mâini
Ca pe nişte sfeşnice de bronz
Şi pluteam într-un vis adânc
Fără somn
Şi te chemam fără nume
La capătul
Puterii.
Mă urmăreai
Din foarte departe
Şi simţeam deasupra capului
Sabia
Cu tăişul ca o felia de gheaţă.
Părul meu răscolit
În neliniştea vântului
Mai poartă mirosul
Chemărilor tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu