Dacă
tot au căzut frunzele,
Vino, iubito, să numărăm
Potecile de flori,
Povestea aceea cu fiul de împărat
Născut cu o carte în mână.
Eu am stat de vorbă cu el,
În mijloc de noapte,
Mijloc de codru,
Mijloc de viaţă,
Mijloc de fecioară
(Ce cald e sânul mamei adormite!).
Zice că că doar pe fiii iubiţi
Îi ceartă tatăl,
Pe cei plecaţi de acasă îi adastă
Pe prispă,
Pe fiica necinstită
O are în dreptul inimii
Şi se roagă Fecioarei s-o ferească
De toiagul murdar de tămâie.
Aseara, înainte s-adorm,
Mi-a spus că Iacob nu va închide ochii
Până nu se va întâlni
Cu feciorul ascuns trei zile
În neagra fântână.
Rândurile de seamă
Luceau ca aurul prin flăcări cercat:
Nu, nu te voi părăsi,
Dau regate şi lumi pentru tine,
Israele,
Primul prins de călcâi înainte
De naşterea trupească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu