I-am spus vântului
Că nu ştiu unde se-ascunde
Şi nici legea
Strecurării printre frunzele
Lovite de brumă.
Nici iarba nu mi-a povestit
Misterul încolţirii an de an
Şi cum se face înmulţirea
Prin tăierea nevinovatei coase.
Cântece a încercat să mă-nveţe,
Vântul de primăvară,
Vânt mâncător de zăpezi,
Dar îl loc să le notez în palmă
Le-am fredonat
De îndată ce răsăreau ghioceii.
Cel din toamna uscată
Îmi trimite scrisori
Cu plic desăcut.
Analfabet înăscut
Le trimit neatinse
La căsuţa poştală
A uitării.
Unde eşti, vânt-copil,
Vânt-bătrân,
Vânt uscat.
Opreşte-te !
Abia am
ieşit la arat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu