Era la locul ei
Pădurea (un pâlc din fel de fel
de copaci,
Unul mai colorat decât altul),
Descoperiţi aceşti boieri ai înălţimii
Erau ş mai falnici
Arătându-şi puternice trupuri,
Iar crengile desenau infinite
Genealogii nemuritoare.
Nu-mi clintise nimeni
Dealul din loc
Şi ne priveamu unul pe altul
Cu recunoştinţă
Fără să ne spunem vreun cuvânt.
Nici nu ne-am salutat
El nu plecase nicăieri,
Eu nu-l ştersesem din priviri.
Stau cu spatele la el şi mi-e dor.
De acoperişul de deasupra mi-e dor,
De iarba brumată,
De restul unei petale-ngheţate.
Mie dor de voi, prieteni,
De casa de aici,
De casa de dincolo,
De casa cu multe fereşti.
De casa fără pereţi îmi e dor.
Nu vă faceţi griji
Că nu aveţi motive.
Mie îmi este dor de dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu