Polemici cu Poetul

M-am întors acasă, domnule,

(corect: tu m-ai întors)

Între pereţi cunoscuţi,

La masa pe care stă carte ta

(Deschisă la întâmplare,

Că oriunde curg mărgăritare)

Şi mi-e bine.

Curg transpiraţiile

Pe şira spinării

De bine ce-mi e,

Se nasc boabe de rouă

Între gene când văd lumina

Spărgând fereastra.

Oltean sensibil (altfel cum?) râd

Şi mă întorc cu spatele

Nu nu vadă fiinţele dragi lacrima

Şi să nu le întristez fără motiv.

Domnule, eu cred că poetul

A glumit când a vrut

Să se culce cu faţa-n sus

Şi să doarmă

(Ori o fi fost supărat, că romanticii căutau

Melancolia cu lumânarea).

Dacă ar fi după mine

Aş sta ca mutul la fereastră

(O viaţă, două, trei)

Şi-aş admira lumina.