Promisiune

Ieri eram obosit ca un leu

Rămas fără pui şi leoaică,

Precum este la sfârşit de război

Un nasture trecut printr-o gaică.

Aş fi vrut să mă-întind la pământ

Şă simt ca-n juneţe răcoarea sub şale,

Dar mi-era teamă să nu plece norii

Care de mult nu mai picură jale

Aduc doar cenuşă în dungi colorate,

Veşti de războaie şi explozii solare,

Vino, iubito, şi hai să ne-asundem

Cum se pierde bobul de grâu în habare.

Sau iată ne vom aşeza alături pe bancă

Din lemn vechi, cu multe dureri,

Tu murmură-mi la urechea-nvechită:

Eşti regele meu de trei veri.

Eşti rege, mi-ai zis, cât fi-va lumină

Şi ape vor curge spre mare,

De nu va fi astfel, se va mira cerul

Că mamele nu mai plâng la născare.