Răzbel cu final cunosc

Bănuiesc, Domnule, care vor fi

Învinuirile aduse de

Procurorul negru,

Când mă va deşira

Zâmbind dispreţuitor

(Ca Voltaire când i s-a năzărit că pulpele

Prostituatei

Pot lua locul crucii în altarul culturii).

Te va lua pe de departe,

De la creaţie,

Să-ţi aducă aminte 

(Ha, ha, el Ţie!)

Că m-ai făcut frumos ca pe-un zeu,

Mi-ai dat minte ascuţită

Ca briciul de ras,

Şi ochi care străbat prin ziduri

De armate ucise.

Tu ştii că abia la urmă,

Ca la tragerea la sorţi a morţii

Lui Solomon,

Răul spărgător de rai

Va urla:

Femeile, femeile!

Te rog, Domnule,

Nu-i spune

Că fiul tău sunt,

Nu-i aminti de dragostea pentru David.

Repetă-i ce ai spus

Lângă trupul Lui Moise,

Pe care ar fi vrut să-l păstreze:

Treci îndărăul meu,

Demone!