Ţi-am promis,
iubito,
Că nu la mânăstire
Va trebui să mă
cauţi.
Voi săpa în adânc
Până la stratul de
apă
Şi ca un sfânt din
vechime
Voi fi trist ca
înserarea călăreţului
Din pustiu.
Domnul nu va
trimite vulturi
Să-mi aducă hrană,
Sunt vegetarian şi
voi trăi
Cu iluzii.
Ţii minte când a
tunat
La aproape o
veşnicie
După ce fulgerase,
Iar tu, în loc să
fugi,
Ca o potârniche
Şi să te sperii ca
pasărea pe ram,
Ţi-ai găsit adăpost
În mine.
Astfel voi face şi
eu:
În mine voi săpa
Până voi da de
stratul
Care-mi
înveşniceşte sinele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu