Comunicarea gândurilor, a sentimentelor, succeselor şi a neîmplinirilor, iată singura soluţie de supravieţuirea pe pământ a oamenilor şi a colectivităţilor. Istoria arată că au supravieţuit doar acele popoare şi acele culturi care au găsit căile de comunicare şi de impunere a valorilor şi nu acelea care, să zicem, au profitat de condiţii climaterice favorabile, de bogăţii, au avut scopuri nobile, au avut dreptate într-o situaţie dată, etc.
A comunica înseamnă a supravieţui şi a învăţa şi pe alţii să supravieţuiască. Comunicarea este primul semnal dat de viaţă. E strigătul copilului abia născut, dovada dată celor din jur că trăieşte. Este şoapta adolescentului că trăieşte el şi a luat act şi de trăirea specială, anume, a unei alte persoane. Este mormăitul nesigur al bătrânului care nu este pregătit pentru dispariţie. Comunicarea este aerul pe care îl respirăm de dimineaţa până seara, iar unii, cei pentru cei care ştiu că bufniţa simbolizează vederea prin întuneric, este şi aerul pe care îl respiră de seara până dimineaţa, citind o carte sau scriind o carte. Care poate fi doar cartea propriei lor vieţi pe care nu o acceptă îngropată.
Un comentariu:
Ma bucura mult ce ati scris aici, domnule. E suficient aer printre randurile dumneavoastra cat sa tina in viata pe toti aceia care se refuleaza intr-o lume fictiva, unde limbajul corporal cauzeaza criza de identitate. Consider ca azi, societatea pierde contactul cu realitatea ei tocmai pentru ca fiinta renunta la exprimarea verbala. Avem insa o problema mare despre care poate ar trebui sa mai scriem din cand in cand, am ajuns vremuri in care vorba iti este sucita, fapta buna insusita de altii, furata, iubirea ciuntita intentionat! Toate astea sunt sustrase prin limbaj verbal, dar inaintea acestei pierderi, se declansase un acut limbaj corporal!
Trimiteți un comentariu