Nu-mi zice
Întârziat romantic,
Nici umblător după stele
(Eu nu deslușesc nici acum
Primele silabe ale ființei).
Înainte de nașterea ta
Eram un mânz împiedicat,
Picioarele îmi intrau până la glezne
În pământul arat
Și mi se părea că de tac
Până la gât m-aș putea coperi.
Pentru că am plâns
La moartea unei păsări
Prinsă în ghiare
De-un răbdător erete
N-o să crezi că țin minte
Cum conjugă verbele sfinxul.
Hai mai bine să-ți vorbesc
Despre urcatul la cer.
La mine începea de la prispa casei.
Tot ce nu atingeam era nemurire,
Tot ce visam puteam pipăi.
Nu râde:
De n-ar fi astfel
Nu te-aș fi întâlnit,
Să nu uiți că era întuneric
(Ploua cu remușcări
Iar vântul bătea în poarta
Eternității).
Când va veni primăvara
Am să număr vulturii ieșiți la vânat:
Cu al șaptelea voi veni în pețit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu