Descântec peste timpul iubirii

Tocmai erai la fereastră

Când a nechezat Murgu

Și s-au spart în două

Geamurile depărtării.

Erai frumoasă ca un descântec

De sculat după boală,

Când murmurul bătrânei credule

Pătrunde în urechi

Și te duci după un ritm neștiut.

Brusc, am zâmbit luminii

Și mi-am adus aminte de glumele mamei

Cu un băiat (precis eu, dar râdea

Și voia să-mi ghicesc numele

Ales de soartă):

Se termina în Or

De la Petrișor,

Odor,

Dor.

Se făcea că era

Petrișor,

Am să mor,

Băiat frumos

Și călare

Și pe jos.

La strofa a doua

Ai apărut tu,

Săgeata luminii,

Și din băiat cuminte

Și cu suflet și cu minte

N-a mai rămas nimic.

Stăteai la fereastră:

Eu gâdilam stelele

Să ureze a joacă de bine.

Mama continuă să-mi cânte.