Capacitatea de a numi fiinţe, stări de lucruri şi sentimente într-o relaţie specială, capabilă să trezească bucurii estetice, şi capacitatea de a comenta acest talent au fost observate de timpuriu ca două îndeletniciri diferite. Încă de la început au existat, în cazul subiectului pe care-l discutăm, un adevăr de necontestat – literatura este artă – şi o întrebare care, se pare, nu şi-a găsit nici astăzi răspuns satisfăcător : studiul literaturii este artă sau ştiinţă?
În cartea sa “Organon “ III , Aristotel este preocupat de deosebirea dintre ştiinţă şi opinie (Organon înseamnă instrument al ştiinţei). Capitolul 33 din această carte examinează o problemă care domină gnoseologia peripatetică ( adică cunoaşterea ), ştiinţa întemeiată de Aristotel, şi anume : care este deosebirea dintre ştiinţă şi opinie.
Deosebirea nu este absolută, fiindcă acelaşi obiect poate fi cercetat şi de ştiinţă şi de opinie. Trecerea de la una la alta, observă Mircea Florian, este posibilă, fiindcă amândouă pot fi adevărate. Ele se deosebesc doar în felul de a fi adevărate. Ştiinţa este necesară, iar necesarul este “ ceea ce nu poate fi altfel decât este” [1]. În acelaşi timp, opinia este contingentă, ea “poate fi altfel decât este”. Din această pricină, opinia poate fi şi adevărată şi falsă, în timp ce ştiinţa nu poate fi decât adevărată.
[1] Micea Florian, Introducere la Aristotel , Organon ,III , Analitica secunda , Bucureşti, Editura ştiinţifică , 1961
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu