Vis sub lună plină

Nici nu mai crezi

Că va fi dimineață

Și nici n-ai vrea să știi că va fi,

Bine că misterul nu-i teamă,

Numai poftele de-a ne uni.

În adânc de apă

Nu-i pentru noi,

Stelele ne-au fost hărăzite,

De ești tu stea,

Ocean sunt eu,

Privește-mă ca să renasc.

Apleacă-te,

Lasă-ți trupul pătruns

De liniște,  

Ascultă cățelul Pământului,

Cum își caută mama,

Cum se gudură când îi găsește

Pieptul.

Căpriță firavă,

Ridică spre cer

Ochii tăi umezi.

Nu-s pentru lacrimi pupilele:

Strânge în mână tristețile,

Vântului dă-le-le,

De mână ia-mă-mă,

Pe cer cată-mă,

În apă ascunde-mă

În aer rostește-mă.

În duh

Rostuiește-mă.