Despre grija arătată cuvintelor şi despre ceea ce s-ar putea numi un angajament solemn, avem mărturia răbdătorului Iov:
Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel
Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa, că atâta vreme cât voi avea suflet şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele, buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat.[1]
Tot el spune despre cei răi şi bârfitori că nu vor rămâne nepedepsiţi:
Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
Otravă de aspidă a supt şi de aceea, limba năpârcii îl va ucide.[2]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu