Au crescut plopii,
Spun iubirii de departe,
Abia născută,
De mult gândită
Și înfășată-n zorii
De speranță.
Au înverzit văile,
Poienele,
Coasta dealului,
Piciorul muntelui,
Peștii fac tumbe spre cer
Ca o fecioară
Care n-a fost încă
Atinsă
De briza neliniștii.
Sunt galbeni câmpii,
Bete de alb colinele,
Roșii maci se dedau la orgii amoroase
Cu razele lunii.
Nu mai pot să se întindă
În pat
Adolescenții.
Și-a ieșit din minţi
Sâmburele cireșului.
Unde, unde,
Unde și când,
Mă întrebi melancolică.
La tine în ochi,
La tine pe frunte,
La tine în sâni,
La mine sub frunte.
Timpul nu minte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu