„Dacă un sclav, un sclav eliberat, soţia sau unul din clienţi se încumetă să-ţi răspundă cu impertinenţă, să te înfurii", scrie Seneca. Seniorii, stăpîni ai casei, discută treburile între ei, ca de la o putere la alta, iar dacă unul are o hotărîre importantă de luat, întruneşte „sfatul prietenilor", în loc să o consulte pe soţie. Sînt Domnul şi Doamna oare „un cuplu"? O arată Domnul pe Doamna vizitatorilor, aşa cum fac occidentalii în zilele noastre, sau se retrage Doamna îndată, ca în ţările islamice? Cînd îl inviţi pe Domnul la cină, se cere oare sa o pofteşti şi pe Doamna? Puţinele indicaţii date de documente nu mi-au îngăduit să ajung la o concluzie sigură; singurul fapt ce reiese clar este că Doamna, sever supravegheată de o însoţitoare, are dreptul să-şi viziteze prietenele. Femeia este un copil mare de care trebuie să ţii seama din pricina zestrei şi a nobilului său părinte.[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu