Nemintea lui Solomon

De bogat ce era, s-a trezit

Că i se rupe sufletul

De soarta săracilor

(Atunci a luat naștere

Populismul),

Dar nu există nici un document

Din care să rezulte

Vreo milă pentru truditorii lui

Din regat

(Și în mod sigur

Nu a poruncit

Să se distrugă pergamentele

Sau pieile de vițel).

De tânăr ce era

Nu prea știa ce să facă femeilor,

Iar ele îl mințeau (zâmbind)

Că sunt bine, merci,

Și-l mai așteaptă

(Tot așa: cu punga de aur la brâu).

Fiindcă avea un picior vulnerabil

(Nu doar un călcâi)

N-a avut puteri să plece la vânătoare,

Nici să caute fecioare lângă lac

Și a trimis faima

Până la Regina din Saba.

După ce am asistat la taifasul lor

(Că el a crezut că fata e venită pentru proverbe)

N-am mai vrut să fiu împărat

Nici cel puțin o zi

Și m-am apucat să descifrez

Limba păsărlor.

Nici așa nu mi-a trecut melancholia

Și m-a dus la râu.

Curge și acum de la deal la vale,

Iubito,

Tot ce spui tu e adevărat,

Te astept să-mi cânți

Despre susurul apei.