Sunt situaţii, nu puţine, în care opiniile noastre, deşi expuse simplu şi limpede, clare ca lumina zilei, cum s-ar zice, nu par şi interlocutorului la fel de demne de reţinut. Dacă ar fi vorba doar despre norii trecători care vor aduce sau nu ploaie şi, implicit, nevoia de a ne lua ori nu umbrela, lucrurile nu ar fi grave. De cele mai multe ori, convingerile noastre ne motivează faptele, atitudinile, deciziile, iar acestea au urmări grave legate de viaţa noastră şi a altora. Realitatea ne convinge că puţine acţiuni pot fi declanşate şi finalizate dacă eşti sau te simţi singur. Pentru a nu rata un proiect, ai nevoie şi de sprijinul altora. Pentru aceasta argumentezi adevărul în care crezi, vorbeşti, explici, o iei de la capăt dacă nu ai obţinut rezultatul scontat. Toate acestea nu se pot petrece în afara comunicării. Situaţiile de acest gen pot fi eficientizate introducând argumentele astfel:
- Mi se pare corect ce spuneţi, dar poate ne gândim şi la varianta...
- Nu este tocmai părerea mea, am citit însă un studiu care demonstra că...
- Şi eu am crezut o vreme aşa, acum mi se pare că...
- Ştiu că adevărul nu se obţine prin vot, dar câteva persoane pe care le-am consultat au fost de părere că...
- M-am gândit mult la soluţia pe care am propus-o, încercaţi să mă sprijiniţi;
- Poate şi eu aş proceda astfel dacă aş fi elev, acum însă cred că...
- E destul de dificil ce vă cer acum, dar acest efort va fi răsplătit, fiindcă lecţiile următoare...
- Nu te lăsa descurajat de nota proastă primită, vor fi curând suficiente ocazii să-ţi iei revanşa, eu abia aştept să fii printre primii.
- Ştiu că e comod să lucrezi singur, dar colegii noştri au nevoie de ajutor astăzi, iar mâine, probabil, vom apela noi la ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu