A doua noapte cu Penelopa

În prima noapte,

Am căzut în cuptorul

Adâncului tău

Ca un bostan aruncat

În fântână

În mijlocul verii.

Săreau stropi de sudoare în jur,

Se făcea lumină în mijlocul

Cercului,

Nășteau lumi din baterea

Marginii cu mijlocul.

Nici nu mai știu

De-aș mai vrea o asemenea luptă

Cu învingătorul

Cunoscut de la naștere.

Sărută-mi genunchii, iubito,

Coboară-ți mâna

Pân-la vulnerabilul

Călcâi de Ahil

Și-ți voi săruta talpile.

Nu, nu e schimbul de daruri,

Mă voi închina țărânii care

Te-a ținut legată

De mijlocul adâncului.

Munte tu,

Mare eu,

Numai valul știe

Cât de puternică e dragostea

Când vrea să râmână

La țărm.

Îneacă-mă,

Mare.

Sau lasă-mi iubita

Să-mi mângâie tăcută

Genunchii.