Scrierea

„Scrierea, în diversele ei forme (juridice, administrative, polemice etc), subminează în mod necruţător vechile valori legate de cuvânt, primul şi, timp îndelungat, interpretul dreptului şi al justiţiei, al legii şi al puterii. Că o asemenea evoluţie a suscitat reticenţe şi refuzuri nu e nici o îndoială, dar ea a transformat întru totul relaţia ce se statornicise între individ şi stat, în momentul în care se reconsiderase cea care îl lega de Dumnezeu. Progresele aptitudinii de a citi nu prezintă aşadar importanţă numai pentru că îngăduie unui număr mai mare de indivizi noi practici solitare, familiale sau conviviale, ci mai cu seamă pentru că sprijină evoluţiile majore, politice şi religioase, care în Occidentul dintre secolele XVI şi XVIII au redefinit, alături de sau în spaţiile publice, o sferă de existenţă socotită drept privată.”


ROGER CHARTIER, Istoria vieții private