Azi să-mi vorbesti despre nori
Despre ce-au văzut și visat,
Cum li se luminează latura dinspre cer,
Cum cântă sulițele ploii
Udând iubirea.
Am să te rog apoi
Să fim muți,
Ploaia să lovească
Acoperișul lumii,
Să-ți strâng în mână
Degetele subțiri ca o rază,
Să mă îmbăt cu silabe:
Hi, fi, ah, ni,
Ihi, ne, fi.
Știai tu să vorbești cu lungi degete
Care treceau peste fruntea încinsă.
Lasă și acum ploaia să povestească
Despre iubiri încolțite.
Când vei observa fruntea
Îndoliată sa taci.
Ploaia își face singură vad,
Dragostea o împinge spre mare.
Apoi urcă,
Urcă spre ceruri.
Sub nori,
Iubirea ta
Strălucește
Ca privirile mamei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu