Cum se naște poezia

În general vorbind, două sînt cauzele ce par a fi dat naştere poeziei, amîndouă cauze fireşti.

”Una e darul înnăscut al imitaţiei, sădit în om din vremea copilăriei (lucru care-1 şi deosebeşte de restul vieţuitoarelor, dintre toate el fiind cel mai priceput să imite şi cele dintîi cu­noştinţe venindu-i pe calea imitaţiei), iar plăcerea pe care o dau  imitaţiile e şi ea resimţită de toţi. Că-i aşa, o dovedesc faptele.

Lucruri pe care în natură nu le putem privi fără scîrbă, — cum ar fi înfăţişările fiarelor celor mai dezgustătoare şi ale morţilor, — închipuite cu oricît de mare fidelitate ne umplu de desfătare. Explicaţia, şi de data aceasta, mi se pare a sta în plăcerea deo­sebită pe care o dă cunoaşterea nu numai înţelepţilor, dar şi oamenilor de rînd; atît doar că aceştia se împărtăşesc din ea mai puţin. De aceea se şi bucură cei ce privesc o plăsmuire: pentru că au prilejul să înveţe privind şi să-şi dea seama de fiece lucru, bunăoară că cutare înfăţişează pe cutare. Altminteri, de se întîmplă să nu fie ştiut dinainte, plăcerea resimţită nu se va mai datora imitaţiei mai mult sau mai puţin izbutite, ci desăvîrşirii execuţiei, ori coloritului, ori cine ştie cărei alte pricini.”


Aristotel