Istoria vieții private
De lupii morții veșnice nu ne poate salva decât Bunul Păstor, iar de moartea clipelor doar Arta.
luni, 26 martie 2012
Spațiul intim ramane cam același...
„Daniel Roche a remarcat că amplasarea patului în încăperile respective s-a schimbat în cursul secolului al XVIII-lea. E împins într-un colţ unde se ascunde într-un alcov. Camera devine un spaţiu mobilat cu biblioteci minuscule, cu măsuţe, cu etajere pentru veselă şi cu paravane. Acumularea se agravează după 1760 în oraşe. E posibil aşadar ca, în pofida amenajării a nenumărate mici culoare, uşi, anticamere şi pereţi despărţitori din vechile locuinţe, privatizarea, în sensul pe care îl înţeleg sociologii, n-a făcut nici un progres înainte de 1860. Bineînţeles, păturile sociale avute şi-au mărit spaţiul privat, dar, în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi, adică populaţia luată în totalitatea ei, imaginarul intim va rămâne întotdeauna camera pentru sine, sau chiar patul cu polog.”
Istoria vieții private
Istoria vieții private
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu