Pagini

marți, 13 martie 2012

Bărbia lui Petre Țuțea

Pe unde călca el cu tălpile goale
Iarba devenea spice de grâu,
Iar boabele căzând în pământ
Altoiau salcâmi fără să mai aștepte
Înghețul.

La războaie era mare prefăcut,
Vulpoi învățat să postească,
Spunea pe dinafară vorbe grecești
De nu le deslușeau nici securiștii
Deși aveau aparatură modernă.

S-a bătut odată cu unul
Carol Robert
Și peste două zile îl căutau găinile
Prin șanțuri regale de anju.

Era urât și în mod coÂrrrect
Și știiiiiiiiiințiiiiiiific (ca socialismul lui Lenin),
Trebuia  
Băgat la pușcării după toate legile
Pseudodemocrațiilor dialectice
(Mă și mir de ce nu i-au scos
Certificat de nebun, că se băga și atunci
La policlinicile Elias,
Iar scrisul mincinos e mai ușor
Și n-ar fi fi pierdut tovarășii
Timp
Să-i scoată dinții).

De tânăr trebuia aruncat la Gherlă
(Ceea ce s-a și întâmplat)
Fiindcă îi tremura barba
Ori de câte ori vorbea
Despre pământul românilor și despre
Popoarele lui Dumnezeu.

Niciun comentariu: