Nu suntem balcanici!

„Dar cazurile de totală dispariţie a unei limbi sunt rare, ca unele cari se produc la intervale îndepărtate. In schimb, se observă schimbări în sânul unei limbi cari se datoresc influenţelor de afară. Aceste influenţe se arată cu atât mai puternice, cu cât raporturi de natură politică, economică şi culturală unesc mai strâns popoa­rele între ele. In Peninsula Balcanică, în care amestecul de populaţiuni este mai mare de cât oriunde, graiurile arată o apropiere atât de mare, în ce priveşte construcţia frazei şi în genere frazeologia, în­cât toate la olaltă formează un tip unitar, pe care învăţaţii străini îl numesc „balcanic". Acest termen nu prea corespunde realităţilor geografice. El nu cuprinde propriu zis numai limba Bulgarilor, sin­guri care locuesc în Balcani, dar şi pe aceea a Grecilor, Albanezi­lor, Iugoslavilor şi, mai ales, a Românilor, aceştia dini urmă aşezaţi în afară de Peninsula Balcanică. De aceea, pentru denumirea aces­tui tip de limbă noi am preferi termenul „sudest-european".[1] Re­cunoaştem însă că „balcanic" şi astăzi este atât de răspândit în lite­ratura ştiinţifică încât cu greu va putea fi înlocuit cu termenul pro­pus de noi.

---

[1] Th. Capidan, Bilingvismul și rolul femeii în păstrarea limbii, Oradea, Editura de arte grafice A. Sonnenfeeld Soc. An. 1935, p.5.