Precis vin la noapte, iubito,
Poate chiar reușesc până-n miez,
Știu că-s departe de tine,
Dar trec peste mări, de mă crez.
Am reținut, e mare reală,
Tu știi de când te-au furat,
Dar și eu știu semnele vieții
De când mergeam la arat.
Au crezut că ei mânuiesc pușca,
Iar eu zburd ca un proaspăt cârlan,
Neștiind, cu mintea lor scurtă,
De ce e capabil un vechi bobocan.
Cândva m-ai așteptat toată-n alb,
Acum ai motiv să nu crezi,
Deschide fereastra și uită-te zare
Iar apoi lămurește ce vezi.
Sunt eu, vechiul tău cântăreț,
Certat cu toți, bătăios și pus pe duel.
E greu să mă recunoști după mers,
Sunt puțin cocoșat și cam chel.
Mai bine întoarce discret capul
Deja eu am intrat în cămară
Nu fi mirată, dă drumul la zâmbet,
Doar știi că nu-i acum prima oară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu