Lecția Leonorei

Te voi duce, iubito,

Pe un munte înalt

Și sub privirile tale

Stâncile vor deveni

Neînsemnate brazde.

Nu-mi place,

A murmurat prințesa,

Zâmbind șăgalnic

Așa cum numai

Unele pisici

Știu să-și dea peste cap

Luminile.

Atunci pe malul unei mări

Liniștită ca poemul,

Îți voi face lăcaș,

Iar valul cântec va fi-n depărtare.

Nu-mi place, nu-mi place,

A zis Leonora,

Vreau cuib.

De unde, de unde,

M-am mirat gândurat,

E frig, bate vântul, curând va fi ceață.

În mine, în mine,

Cânta ploaia,

În mine,

În min,

În mi,

În e.