Beat de fericire

Am descoperit temeiul

Mândriei fără de păcat:

Să te lauzi cu originea nobilă,

Cu tatăl tău

Și cu ocrotitorii.

Când ți se pare

Că alții-s mai presus,

Privești spre cer

Cât te ajută lentilele,

Apoi pui visul la contribuție

Și-ți zici:

Dincolo de dincolo

Mai este un loc

Păstrat pentru mine,

O moșie

Care nu va fi pustiită,

O casă cu temelii indestructibile.

Zic unii că așa ceva nu este posibil

Și că ar fi împotriva logicii,

Dar eu zilnic mă lovesc

De realități absurde

Pe care nu le contestă nimeni.

Tatăl meu,

Chiar când nu mă vede,

Îmi simte mirosul

Și mă întreabă retoric:

Tu ești fiul meu?

Grija mea

Împletită în funia fericirii

Udată cu lacrimi de recunoștință

Se topește în murmurul:

Eu sunt, tată.