Pagini

luni, 16 ianuarie 2012

Aruncarea pietrelor

Mâinile acestea, Domnule,
Unelte perfecte,
Fără seamăn în univers,
Creier care prinde contur,
Pipăie și se lasă pipăit.

Brațul acesta,
Macara complicată a geniului
Creator,
Deschidere spre patru puncte cardinale,
Manevră desăvârșită a voinței.

Palmele
Cu  destinul înscris,
Deslușit doar la întâlnirea finală,
Locul în care te-ai lăsat vătămat,
Agățat, dar nu strivit.

Degetul îndreptat spre ucenici
Spunându-le să te urmeze,
Atingând ochiul orbului,
Transformarea prafului în medicament.

Arătătorul care a oprit ura
Scriind pe nisip
Să arunce doar cel ce n-a greșit.

Minunea aceasta
Devenită unealtă a urii.

Și ieri. Și azi.

Niciun comentariu: