Au năvălit neamurile, Domnule,
La moștenirea ta,
Și nu de ieri, alaltăieri,
Ci de la poposirea aici
Pentru sălaș și pentru odăi
A fiilor lui Tiras, strănepot de Iafet.
Fac afaceri cu sânge, Domnule,
Ne vând nouă apa noastră
La preț de licoare,
Ne iau pâinea la preț de gunoi,
Ne râd în nas că suntem prea negri
Și ne arată obrazul că suntem prea albi.
Am ajuns de rușinea vecinilor noștri
A celor pe care-i primeam de milă-n obor,
A celor care au venit pentru pită
Sau să aibă unde-și îngropa fiii.
Suntem, Domnule, ca prinșii de război,
Estul și Vestul ne trag cămașa la sorț,
Prețul e cu mult sub treizeci de arginți,
Când aurul ni-l iau de pomană.
Nu ne-a rămas decât rugăciunea,
Lacrimile de mult au secat,
Jalbele se fac în limbe străine.
Auzi-ne, Doamne, cât mai avem cuvinte.
Un comentariu:
De asemenea, şi creatia aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu
Trimiteți un comentariu