Peisaj de septembrie

Cerul senin

Ca ochii copilei ce învaţă să meargă,

Al întâlnirii dintre munte

Şi perdeaua cerului.

Unduie ca o corabie venită din depărtare

Dealurile

Cu cetăţi întărite.

Şi fiecare a vrut ca temelia să fie mai trainică

Din pământ bătut

Din piatră,

Din oţel,

Din braţ lângă braţ,

O legătură de neclintit lângă timp.

Câmpul este un vis uniform,

Peste care adie lanul de porumb,

Ca o chemare a împlinirii,

Poteci nevăzute.

Brazdele îşi urmează eterna chemare

După drumul robilor de pe cer,

Se întorc în minte

Şi se pregătesc

Pentru anul ce vine.

Pentru ultima

Venire.