Unde să mă duc,
Înălţate Stăpân, unde?
Hai s-o luăm pe rând,
Logic şi cu judecată,
Cum ai tocmit tu cerurile
Şi altele pentru care nu e pre şi prea-gătit creierul să priceapă.
Întâi: să mă ascund în gaură de şarpe
Ca să nu mi se vadă păcatul?
Păi tocmai solzii lui ca luciul ochilor de femeie
M-au atras,
Iar mai bine ca ele,
Gata să spună cui au sucit minţile
Nu e nimeni.
Doi: Să mă ascund pe sub nori.
Dar ce este aburul mai uşor decât
O răsuflare,
Cam cât mi-a trebuit mie să zic mamă,
Simţind laptele
Celei ce-mi dete viaţă
Şi Tată să zic
Cui mă lăsă să respir nemurirea
Când începuse să pută a hoit
Propriu-mi păcat.
Trei: aici dau peste o problemă de aritmetică
Pe care nici Luceafărul de Ziuă,
Primul făcut şi nu născut, n-a băgat-o la cap,
Căci unul în trei
Şi trei în unul
Chiar e ceva ce nu se există
(pe suprafeţele şi adâncimile universelor).
Patru: hai să ne oprim, opreşte-mă Tu,
Că nu de socoteli am nevoie.
Mila ai zis că aştepţi
Şi nu jertfă.
Tu aştepţi?
Da de unde!
Eu,
Robul robilor tăi
Uitaţi de ei în Egipt.
Nu şi de Tine uitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu