Minune proaspătă

Chiar acum şi sub ochii mei

Cerul s-a întâlnit cu Pământul

Şi mi-e imposibil să pricep

Dacă picioarele mele au urcat până sus

Sau mâna lui a atins fruntea mea

Şi m-am curentat.

Chiar acum sufletul meu negru

Încărcat nu doar de păcat

Ci şi de pământ steril,

Amestecătură de zgură şi praf de stele,

De păcate strămoşeşti

Şi contribuţii personale

(Deşi ai zis că milostenia ta ţine

Până la al miilea neam)

Oftează,

Încearcă să vomite hrana fără duh.

Chiar acum

Pentru a mia de o mie oară,

De mult şi de mai plin decât plinul,

Renunţ să mai îmi bat capul

Cu subtilităţi despre cvadratura cercului

Şi diferenţa dintre lege şi milă

Şi ridic fruntea,

Întăresc genunchiul

Şi şoptesc:

Cu nevăzutul tău deget,

Scrie, Părinte, o cruce

Între pleoapele mele obosite

Mânjite de nesiguranţă.