Seara păşeşte pe furiş
Cu paşi molateci de pisică,
Se strecoara precum apa
În pământ nisipos
După o vară de neputinţe.
E caldă aşteptarea
Ca privirea mamei
Care şi-a alăptat pruncul,
Ca mâna întinsă de bărbat
Deasupra casei
După ce i-a aşezat acoperişul.
În noapte
Nici greieii nu mai răsuflă
Când apari tu,
Frunzele au uitat să tremure,
Stelele, corăbii în portul veşniciei,
Au tras la mal.
Aş dormi somnul de veci,
Aş spune senin
Până aici,
M-aş împăca în sfârşit
Cu mine
Şi aş lăsa adâncului
Hainele ponosite.
Dar aştept liniştea ta, Împărate,
Popasul tău ultim
Pe Muntele Măslinilor
Ca să spui
Pace vouă,
Vă dau pacea mea.
Vă înstăpânesc peste
Liniştea veacurilor
Care a astupat
Spărturile.
Un comentariu:
gasit azi in Volumul Psalmi (56)
Ai milă de mine, Dumnezeule!
Căci nişte oameni mă hărţuiesc.
Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
Toată ziua mă hărţuiesc potrivnicii mei;
sunt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.
Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu,
cu Cuvântul Lui.
Mă încred în Dumnezeu,
şi nu mă tem de nimic:
ce pot să-mi facă nişte oameni?
Într-una ei îmi ating drepturile,
şi n-au decât gânduri rele faţă de mine.
Uneltesc, pândesc şi îmi urmăresc paşii,
pentru că vor să-mi ia viaţa.
Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor:
doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!
Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag;
pune-mi lacrimile în burduful Tău:
nu sunt ele scrise în cartea Ta?
Vrăjmaşii mei dau înapoi,
în ziua când Te strig:
ştiu că Dumnezeu este de partea mea.
Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu,
cu Cuvântul Lui,
da, mă voi lăuda cu Domnul,
cu Cuvântul Lui.
Mă încred în Dumnezeu,
şi nu mă tem de nimic:
Ce pot să-mi facă nişte oameni?
Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele
pe care Ţi le-am făcut;
Îţi voi aduce jertfe de mulţumire.
Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte,
mi-ai ferit picioarele de cădere,
ca să umblu înaintea lui Dumnezeu,
în lumina celor vii.
Trimiteți un comentariu