Am visat un cal,
iubito,
Nici nu ştiu al
cui era,
N-avea vârstă, n-avea şa,
Parcă domina era.
Nu păşea pe
dreptul drum
Nici pe înguste
poteci,
Trezea gustul de
plecare -
Cerea vremea să
petreci.
Coama-i ajungea
la stele,
Necheza cu
prelung tunet,
Eu m-am răsucit
oleacă
Şi-am fost
vechiul baronet.
Îmbrăcat ca-n
evul mediu
Şi cu pieptul
prins în zale
Am pornit în
lumea largă,
Nu în goană, mai
agale.
Când m-a dus
lângă castel
Şi a zărit poarta
ta,
N-a ştiut să
mişte pasul
Sta ca prostul,
necheza.
Mai spre ziuă,
când vin zori
M-am trezit şi-a
fost aşa:
Calul păştea sub
ferestră
Şi tu-mi făceai
loc pe şa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu