... Sa fie o dimineaţă copilăroasă şi moale
Prin care, trecand, lumina sa scoata
Fosnet de frunza uscata;
Sa miroase-n odaie
A creioane ascutite prelung
Si-a hartie neinceputa;
Din ganduri, din dragoste
Sau numai din somn trezindu-ma
Bucuroasa, buimaca,
Sa trag pe mine o haina,
Sa ies naucita in strada
Cu picioarele goale-n pantofi
Si sa intreb fericita:
Stiti cumva in ce an suntem?
De lupii morții veșnice nu ne poate salva decât Bunul Păstor, iar de moartea clipelor doar Arta.
marți, 14 august 2012
Dorinţa, de Ana Blandiana
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu